Constelatiile de familie ca metoda de psihoterapie de adancime, de scurta durata
Constelatia de familie este o metoda terapeutica din cadrul terapiilor sistemice si fenomenologice care exploreaza dinamicile bazale (neevidente pentru cel implicat) in familii si grupuri umane, pentru a oferi o noua intelegere si o viziune proaspata asupra relatiilor explorate. Din punctul de vedere al duratei pot fi considerate o psihoterapie de scurta durata.
Sunt doua aspecte esentiale in constelatiile de familie: o intelegere mai profunda a sistemului de familie ca entitate vie si a felului cum functioneaza aceasta entitate – numim acest aspect – gandirea sistemica- si, in al doilea rand, metoda fenomenologica de abordare, bazata pe fenomenul campului mintal al familiei respective. Prima ne permite sa intelegem, a doua ne permite sa observam si sa intervenim in armonie cu legile sistemice.
In constelatii in loc sa ne concepem si sa ne concentram pe noi ca indivizi separati, privim si cercetam reteaua de relatii in sistemul mai larg, si modul in care este afectata de orice eveniment semnificativ care a avut impact asupra familiei si membrilor sai, pentru a furniza o imagine mai completa a individului ca parte a unui grup de sisteme de apartenenta.
Dinamicile ascunse si neasteptate din sistem sunt scoase la lumina si abordate intr-un mod care sa permita linistea in sistem, de obicei prin includerea si acordarea unui loc mai sanatos si mai respectat pentru toti cei implicati. Metoda constelatiilor consta in a ne asigura ca membrii sistemului si istoria acestuia au un loc si sunt respectati, onorati.
Istoria familiei trebuie inteleasa si onorata
Ceea ce metoda constelatiilor ne arata mereu este necesitatea de a onora si a intelege felul particular in care fiecare familie a reusit sa supravietuiasca si prin care viata a ajuns la fiecare dintre noi. Este o consecinta a faptului ca familia este un sistem viu care traieste in interiorul nostru. Atunci cand nu intelegem si nu onoram istoria venirii noastre pe lume intrerupem fluxul vietii (in mintea noastra- rulam programe inconstiente de auto-sabotaj si auto-distrugere, de identificare cu ceea ce a fost dificil si perturbat in generatiile anterioare) negand adevarul ca viata nu poate ajunge la noi decat in modul in care a ajuns deja. Cu alte cuvinte ne facem rau singuri, fara sa stim asta, si fara sa intelegem de ce. Creatorul metodei Bert Hellinger rezuma vindecarea unei persoane la o singura afirmatie- Consenting- a consimti. Chiar una dintre cartile de esenta pentru intelegerea metodei constelatiilor este intitulata: ”Acknowledging what is”.
Fiecare dintre noi suntem membrii ai mai multor grupuri si sisteme, mai mari sau mai mici; acestea includ grupul familial, grupul de munca, grupul de prieteni; organizatiile, grupurile profesionale, grupurile etnice, religioase si nationale si altele. Toate acestea ne influenteaza gandurile, sentimentele si comportamentele intr-o masura mai mare sau mai mica, in functie de gradul in care ne dorim sa fim inclusi si de puterea lor de incluziune.
Dorim sa fim inclusi sau o simtim ca pe necesitate stringenta?
Sistemul cu cea mai mare influenta in care nevoia de includere este maxima este familia. Sentimentul ca avem voie sa apartinem familiei noastre este fundamentul securitatii noastre psihice, aproape un instinct si de aceea actioneaza fara ca noi sa fim constienti de motivatia pentru care facem anumite lucruri, cu o precizie si determinare perfecta. Aceasta profunda dorinta de apartenenta este la baza unor dinamici auto-distructive si putem iesi din acestea doar pastrand constienta dorinta noastra de a apartine si inversand modalitatea intr-una constructiva.
A apartine inseamna a fi loial valorilor si evenimentelor intamplate in acel grup.
Putem fi loiali fara sa fie nevoie sa suferim?
Familia noastra ne formeaza si modeleaza in cea mai mare masura, in modalitati evidente si mai putin evidente si pe care uneori nu le intelegem.
Familia nu este libera ci face parte dintr-un context mai larg. La randul sau este rezultatul unei istorii familiale dar si sociale care o modeleaza, astfel incat orice eveniment major ramane inscris in familie in comportamentul membrilor ei, in modalitatea afectiva, in convingeri si judecati mai constiente sau mai ascunse, in valorile care sunt transmise implicit copiilor prin educatie si exemplu propriu.
Istoria oricarei familii cuprinde adesea membrii judecati si exclusi de catre alti membrii ai familiei, dinamici de tipul victima-agresor-salvator, nedreptate, evenimente tragice la scara familiei sau a comunitatii, care au afectat familia(ex. razboi, dezastre naturale, epidemii, exil , persecutii politice, viol, accidente, morti premature, crime, sinucideri, boli grave, destine tragice, avorturi, divorturi, adoptii, copii abandonati, nedreptati facute sau primite).
Toate acestea situatii prin care au trecut parintii, bunicii si uneori chiar membrii din generatii mai indepartate de prezent creeaza “valuri”care, fara sa fim constienti, ne afecteaza alegerile pe care le facem, ne perturba adaptarea creativa, spontana, flexibila, naturala la prezent, prin perturbarea perceptiei naturale, spontane despre viata, relatii si sine.
In consecinta evenimentelor din trecut si a urmarilor nebanuite si neintelese anumite modele disfunctionale de comportament, gandire, construite pe imagini de sine disfunctionale, sau anumite dificultati par a nu raspunde unei terapii individuale. Abordarea individului ca fiind separat, la care se recurge in mod obisnuit, este insuficienta deoarece radacina adevarata a acestora nu are legatura directa cu experienta clientului si de aceea poate fi greu de vazut, adanc ingropata in inconstientul clientului. Metoda ofera si o revelare plina de respect a inconstientului colectiv al familiei sau al grupului de referinta.
Un exemplu: in constelatii se poate observa ca un copil avortat spontan poate cauza un doliu sever nevindecat in sufletul parintilor sai si in acest fel sa afecteze disponibilitatea si astfel atasamentul cu copilul nascut ulterior.
Dezvoltarea ulteriora a copilului, sa zicem o fetita, poate fi afectata pana la nivelul la care poate interfera cu viitoarea ei familie si cu comportamentul fata de propriul copil.
Fiica acesteia(nepoata celor carora le-a murit copilul cand vine in terapie este aproape imposibil sa fie abordat acel aspect al depresiei cauzat de faptul ca mamei sale i-a murit fratele prin avort spontan. Este foarte usor si ispititor pentru terapeut si pentru client sa ramana blocati in resentimentele fata de indisponibilitatea emotionala a mamei intr-o asemenea situatie. Deseori a vedea si a simti aceasta realitate mai adanca a familiei constituie solutia pentru restabilirea continuitatii din punctul in care s-a rupt, de reparare a unei „miscari intrerupte” catre mama sau tata sau, in alti termeni, restabilirea increderii fundamentale in parinti, in izvorul vietii, prin extinderea contextului acestora.
Constelatiile ofera lentilele prin care putem vedea mai usor radacinile unei asemenea situatii si prin care putem sa iesim din dinamica in care suntem prinsi fara cunostinta noastra. Prin urmare o constelatie poate ajuta foarte mult o terapie individuala, dupa cum o constelatie poate fi chiar inceputul constientizarii nevoii unei forme de psihoterapie de lunga durata. De multe ori simpla intelegere din constelatii nu este suficienta deoarece este posibil ca persoana sa aiba nevoie si de construirea unor resurse pentru o noua paradigma de gandire, a unei noi capacitati pentru depasirea propriei suferinte.
In constelatii lucram cu imaginile interioare ale persoanei si scoatem la suprafata acele imagini mostenite din mintea colectiva a familiei, prin educatie implicita, care ruleaza inconstient si blocheaza viata si relatiile persoanei. Procesul de vindecare este de fapt posibilitatea de a vedea o alta imagine a situatiei care sa permita curgerea mai departe a vietii din momentul intreruperii sale. Este un proces de deblocare mentala si de separare de imaginile familiei, de autonomie fata de blocajele familiei. Este de asemenea un proces ce da o alta turnura dorintei profunde de a apartine familiei, grupului de origine. Cand intelegi ce anume s-a intamplat nu mai este nevoie sa fii loial suferintei din familie. Restabilirea iubirii si a intelegerii securizeaza apartenenta.
Cum se lucreaza in mod concret in constelatiile familiale?
Constelatia este o asezare spatiala a unor reprezentanti pentru membrii familiei, observarea disfunctiilor pe care asezarea si interactiunea reprezentantilor le sugereaza si apoi facilitarea unor noi legaturi, pline de respect si intelegere.
Legatura plina de respect nu inseamna ignorarea propriei suferinte ci lucrul constient pentru cresterea peste aceasta.
O constelatie este un proces de cautare a unei solutii, bazandu-se pe examinarea conexiunilor intre diferite elemente ale sistemului de familie(daca este vorba despre constelatiile de familie), inclusiv acele persoane sau evenimente carora nu li s-au acordat importanta si recunoasterea cuvenite.
Cu alte cuvinte cautam ce lipseste din familie, ce este exclus, ce nu este in ordine, ce este inegal. Facem acest lucru incercand sa intelegem limbajul sistemului ca intreg iar asta necesita un mod foarte diferit de perceptie a realitatii- din modul analitic- bazat pe fapte si detalii catre modul sistemic- fenomenologic- bazat pe dorinta sistemului de a supravietui, dincolo de detaliile vietii unora dintre membrii sai.
Uneori solutia este pur si simplu doar deschiderea catre anumite evenimente, situatii sau persoane din trecutul familiei.
Facem observatiile in raport cu o harta a functionarii armonioase a sistemului, cu legile supravietuirii si dezvoltarii sistemelor de familie pe care Bert Hellinger le denumeste Legi ale Iubirii(Orders of love).
Este vorba in primul rand de includerea celor uitati, abandonati, judecati- constient si inconstient, adica a oferi un loc.
In al doilea rand ordinea din sistem este cea care permite schimburile si implicit supravietuirea sistemului. De aceea ordinea corecta trebuie restabilita, in sensul recunoasterii importantei si locului celor care au contribuit la aparitia si mentinerea sistemului, sau la un anumit parcurs al acestuia care a contribuit la prezentul asa cum e trait de client, precum si la echilibrul in ceea ce priveste schimburile dintre membrii sistemului. In mai putine cuvinte inseamna a oferi locul corect fiecaruia si a-l onora. Apoi este vorba de a recunoaste contributia la sistem.
In fiecare constelatie clientului i se cere sa creeze o reprezentare spatiala a familiei(sau a evenimentelor semnificative) utilizand persoane din grup, sau, in contextul individual, diverse simboluri. Aceasta reprezentare spatiala genereaza noi informatii si noi perspective asupra dinamicii familiei, deseori dinamici care pana atunci erau doar in parte sau deloc constientizate de catre client.
Alte informatii sunt obtinute apoi din relatarile reprezentantilor depre cum se simt si ce se intampla in interiorul lor in fiecare pozitie spatiala pe care o ocupa.
Scopul este de a identifica locul de unde pornesc problemele sau dificultatile din sistem care afecteaza clientul, evenimentul din trecutul familiei si persoana dintre antecedenti care a avut pentru prima data experienta ce afecteaza familia pana in prezent. Recent, o teorie elaborata de un inginer roman, Adrian Bejan, teoria constructala, ofera o explicatie stiintifica a acestei dinamici, in sensul ca identificam locul unde energia psihica nu mai curge.
Teoria constructala afirma ca un sistem intotdeauna incearca sa evolueze catre o forma in care energia sa curga mai bine. Sistemul familial incearca sa se corecteze singur si de aceea clientul experimenteaza in viata sa un simptom, o dificultate. Dificultatea este de fapt o solutie la o problema mai profunda.
Terapeutul faciliteaza apoi restabilirea ordinii in sistem, in masura in care clientul este pregatit.
Procesul interior de vindecare- cand o persoana este pregatita?
Procesul interior debuteaza cu constientizarea din constelatie dar nu se incheie cu o constelatie.
O constelatie ofera un cadru de constientizare si de sustinere, de schimbare care apoi trebuie refacut in viata obisnuita. In viata obisnuita intram in rutine de gandire si comportament care nu sustin noua perceptie. In esenta este vorba despre capacitatea de a fi mai prezent.
Observatia sistemica percepe intotdeauna problema pe care clientul o manifesta ca pe o solutie pentru o alta problema mai mare(apartenenta, includerea altei persoane excluse, restabilirea echilibrului fata de o situatie anterioara dezechilibrata) si apoi ne intrebam care este problema pe care clientul incearca sa o rezolve prin dificultatea sa si cum o poate aborda fara sa manifeste dificultatea.
De multe ori clientul nu este pregatit sa lase responsabilitatile cu cei carora le apartin si sa ramana doar cu ceea ce-i apartine cu adevarat, cu viata sa asa cum a fost, cu destinul sau asa cum este si cu propria responsabilitate.
Adica de multe ori clientul nu este pregatit sa se diferentieze de familie, pentru ca are nevoie de o alta imagine de sine, ca persoana independenta care are permisiunea sa depaseasca ceea ce a fost greu si dificil in istoria familiei. De asemenea are nevoie si de resurse adecvate ce necesita timp. Cu toate acestea procesul constelatiilor este inceputul unui proces de autonomie constient, pe o directie corecta.
Acest lucru este posibil cand, multumita nivelului de evolutie interioara, clientul reuseste sa vada si sa accepte adevarul cu iubire profunda, cu respect si onorand istoria tuturor membrilor familiei sale si pe acei membrii implicati, cu responsabilitatile lor, restabilind astfel demnitatea acestora. Atunci in interior incepe sa-si dea voie sa mearga mai departe fara sa simta ca tradeaza familia prin fericirea sa posibila.
Observatia aceasta ne conduce la concluzia ca doar atunci clientul reuseste sa se iubeasca suficient incat sa-si dea voie in adancimea sufletului sau sa fie bine, fericit, sanatos, iubit, sa aiba succes. Aceasta decizie luata in profunzime incepe sa aiba efecte imediat si se transfera rapid in viata cotidiana relationala si profesionala, cu rezultate diferite de cele anterioare.
Metaforic exprimat cand reusim sa oferim un loc pentru trecut primim un loc in prezent, ne eliberam de incurcatura cu alte destine din sistem si ne ocupam, din punct de vedere al profunzimii psihologice, locul just in sistem, locul unde dinamica perturbatoare nu se mai manifesta. Un alt nume pentru tot procesul este recuperarea capacitatii de a fi prezent. Constelatiile de familie sunt mindfulness in actiune.
Aceasta eliberare este resimtita in mod spontan de client si de intregul grup de participanti. In acelasi mod se simte si cand acest lucru nu este inca posibil.
A fi capabil este mai important decat a fi informat
De-a lungul experientelor ca facilitator incepute din anul 2008 am observat de nenumarate ori ca atitudinea de bunatate si de acceptare a propriilor limite este mult mai importanta decat orice alt insight. Cresterea interioara are nevoie de un recipient, de o capacitate de acceptare de sine, de bunatate si de iubire de sine. Acesta incepe cu acest moment, cu ceea ce sunt aici si acum, exact asa cum sunt, cu gandurile mele, cu emotiile mele si cu senzatiile mele.
Utilizarea neprofesionista a metodei constelatiilor poate sa duca la noi motive pentru care persoanele care lucreaza sa se respinga pe sine si sa se auto-saboteze. Integrarea constelatiei este mai importanta decat constelatia in sine. In acest domeniu functioneaza pe deplin aprecierea :”mai putin, e mai mult.”
Esenta constelatiilor este acceptarea adevarului si a propriului loc in familie. Deseori acest lucru este dificil de facut datorita unui sentiment de omnipotenta si a unor frici constiente sau inconstiente insa motivate de o gandire magica, si de o iubire de copil.
Este vorba de decizii si frici din copilarie care se constituie in substructuri de personalitate, cu un anumit grad de autonomie in personalitatea clientului si prin care se manifesta comportamentul disfunctional.
A vedea poate ca nu este inca posibil si a fi pus in fata acestui adevar interior al momentului constituie inceputul vindecarii clientului. Putem spune in alti termeni ca o constelatie inseamna si accesul la un grad mai inalt de maturitate si renuntarea la gandirea si iubirea de tip magic, caracteristica copilului. Acest lucru duce la autonomie, la separarea de familie, la libertatea care permite intampinarea si creatia propriului destin.
Acest proces este resimtit de catre client uneori ca un soi de trezire la realitate, alteori ca un gen de iubire mai inalta, mai spirituala, cu mai multa acceptare si smerenie in fata vietii sau ca o eliberare, insotita chiar de senzatii fizice si un sentiment de bucurie si intelegere. Clientul simte ca face parte dintr-o familie completa, cu o iubire mai inalta si mai matura. Adancimea acestor trairi si constientizari ofera acces la o traire si atmosfera spirituala cu care constelatiile sunt uneori asociate.
In urma participarii la un workshop de constelatii clientii pot constata imbunatatiri in relatiile lor semnificative, dar in primul rand in bunastarea lor fizica si emotionala. Participantii experimenteaza de asemenea aparitia unui sentiment de deschidere si de vitalitate mai mare in viata lor. Procesul constelatiilor reveleaza o imagine simpla si puternica a dinamicii care-i permite clientului sa aibe o privire plina de compasiune a intregii situatii si asupra tuturor membrilor de familie, incepand cu sine. Participarea la constelatii inseamna posibilitatea de acces interior la compasiune si iertare, ofera un sens foarte concret unei perspective mai inalte asupra vietii noastre si a celor de langa sau de dinaintea noastra, o perspectiva a adevarului, a solidaritatii, a destinului si demnitatii umane.
Procesul interior generat in constelatii nu se termina la terminarea workshopului si nu se rezuma la participare. Acesta necesita o atentie continua apoi in viata de zi cu zi acompaniata de bunavointa fata de sine, de constienta si eliberarea de imaginile interioare care genereaza disfunctia, pana la topirea acesteia.
E important de subliniat ca o persoana care a depasit cu succes provocarile care au adus-o intr-un proces de cautare, la sfarsit nu mai este persoana care era initial. Ceea ce se schimba este identitatea, starea de constiinta preponderenta, calitatea starii de prezenta.